Tel/Fax: +4 0254 548.072
rozh-TWenfrdehuitrutr

Impozit pe veniturile microîntreprinderilor

Microîntreprinderile au parte de schimbări nu atât la nivelul cotei de impunere, dar și în ce privește plafonul de la care trec la impozitul pe profit cât și în modul de calcul al impozitului pe profit ulterior trecerii la acesta.


Microîntreprinderea este entitatea, persoană juridică română care îndeplinește cumulat următoarele condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
– a realizat venituri, altele decât cele obținute din desfășurarea activităților, prevăzute la art. 48 alin. (6);
– a realizat venituri, altele decât cele din consultanta și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale;
– a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s­au înregistrat veniturile;
– capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ teritoriale;
– nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.

Nu intră în categoria microîntreprinderilor persoanele juridice române care:
– desfășoară activități în domeniul bancar;
– desfășoară activități în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii;
– desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc;
– desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale (categorie nou introdusă).

Începând cu 1 ianuarie 2016 nu mai există o cotă unică pentru aceste entități. Prin OUG 50/2015 ce a modificat codul fiscal, s-au instituit începând cu 2016 cote diferențiate de impozit. Cotele se diferențiază în funcție de numărul de salariați și sunt:
– 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;
– 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
– 3%, pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

Prin excepție cele nou înființate pot aplica 1% cotă de impunere cu anumite condiții: să angajeze cel puțin un salariat, acționarii să nu fi deținut părți sociale la alte societăți, durata lor să fie nelimitată sau de minim 48 de luni. Impozitul redus se aplică pentru 24 de luni cu condiția menținerii activității încă 24 de luni și dacă nu apare vreuna din aceste situații:
– lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
– dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
– inactivitate temporară, potrivit legii;
– declararea pe propria răspundere a nedesfășurații de activități la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
– majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acționari/asociați;
– acționarii/asociații săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deținute

Condiția referitoare la un angajat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.

Dacă în 24 de luni o microîntreprindere care beneficiază de cotă redusă de 1% nu mai are nici un salariat, atunci va datora 3% din trimestrul în care se află în acea situație, cu excepția cazului în care a avut un sigur salariat a cărui contract de muncă e desfăcut și în cursul în cursul trimestrului angajează un altul.

Salariatul e considerat persoana angajată cu contract de muncă individual de muncă cu normă întreagă (pe perioadă determinată sau nedeterminată). Dacă sunt contracte de muncă cu fracțiuni de normă, se poate aplica procentul redus dacă suma contractelor de muncă sunt echivalentul a cel puțin unui contract cu normă întreagă. Dacă aveți 4 salariați cu contract individual de muncă cu normă parțială de 2 ore/zi, suma lor e echivalentul unui salariat cu normă întreagă.

De asemenea condiția legată de salariat se aplică și dacă nu există contract individual de muncă dar există contracte de administrare sau management cu o sumă stabilită ca remunerație la nivelul unui salariu minim brut pe țară.

În cazul în care, în cursul anului fiscal, numărul de salariați se modifică, cotele de impozitare se aplică în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, potrivit legii. Pentru microîntreprinderile care au un salariat, respectiv 2 salariați și care aplică cotele de impozitare de 1% respectiv 2%, dar nu cele nou înființate, al căror raport de muncă încetează, condiția referitoare la numărul de salariați se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiași trimestru sunt angajați noi salariați.

Să dăm și niște exemple:

O societate comercială în anul 2015 are venituri de 50000 EUR, nu are salariați și nu desfășoară activități de consultanță sau management și nici vreo activitate care nu intră în sfera de aplicare a acestui impozit. În 2016 va achita impozit pe venit în cuantum de 3% aplicat asupra bazei de impozitare.

Dacă în cursul anului 2016, în luna aprilie, va angaja un salariat cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată sau pe durată determinară de 12 luni, atunci începând cu trimestrul II al anului 2016 va datora impozit de 2% aplicat la baza impozabilă.

Dacă nu va angaja nici o persoană sau va avea un singur angajat cu timp parțial sau mai mulți angajați cu timp parțial dar ale căror norme însumate sunt mai mici decât o normă întreagă ori va avea un angajat cu normă întreagă dar pe perioadă determinată mai mică de 12 luni, va datora tot 3%.

O societate comercială ce se înființează în 2016 și are ca dată a înregistrării la registrul comerțului data de 1 aprilie 2016, pentru a beneficia de cota redusă de 1% va trebui ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării societății să angajeze o persoană cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau determinată de 12 luni, dar cu normă întreagă.

Dacă o micro va depăși plafonul de100.000 EUR profitul impozabil se va calcula de la data de 1 a trimestrului în care a depășit acele limite și nu de la 1 a anului așa cum se întâmpla până acum. La fel se va calcula pentru situația în care se depășește limita de 20% a veniturilor din consultanță din total venituri.

Veniturile ce constituie plafonul în funcție de care o entitate persoană juridică română este considerată microîntreprindere sunt cele ce constituie baza de impozitare. Nu cifra de afaceri! Și nici măcar total venituri.

Baza de impozitare, în 2016, spre deosebire de anul curent se va stabili puțin diferit. În 2016:
– veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare se vor scădea din total venituri numai dacă au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil
– se vor adăuga la baza impozabilă rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;
– se vor adăuga la baza de impozitare și rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.

Așadar rezervele vor influența baza de impunere numai în condițiile în care sunt folosite. Dacă vom avea rulaj pe debitul contului 106, înregistrând utilizarea rezervelor, trebuie să analizăm: ce fel de rezerve utilizăm, dacă au fost deductibile la calculul impozitului pe profit vreodată, iar dacă da atunci le vom adăuga la baza de impozitare.
Termenul de declarare a schimbării regimului de impunere de la impozit pe profit la impozit pe venit se va face până la 31 martie și nu 31 ianuarie ca până acum.
Termenul de înregistrare la organele fiscale ca plătitor de impozit pe venit pentru o firmă nou înființată, respectiv de ieșire în cursul anului ca urmare a depășirii plafonului de 100.000 EUR sau limitei de 20% de venituri din consultanță este de 30 de zile (termen prevăzut de codul de procedură fiscală). Deci societățile nou înființate vor fi obligate să notifice organul fiscal privind aplicarea acestui impozit nemaifiind suficientă înregistrarea fiscală efectuată la registrul comerțului (asta dacă prin norme nu se va prevede altceva).