Cum lucram

Administratorul unei societăți comerciale este persoană fizică sau persoană juridică, asociat sau neasociat, care efectuează toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, cu restricțiile arătate în actul constitutiv, în baza mandatului încredințat de către asociații reuniți în Adunarea Generală.
Cadrul legal îl regăsim în prevederile Legii 31/1990, Legii 85/2014, Legii 82/1991 a contabilității, Codul de Procedura Fiscală și în Codul Civil. Astfel, administratorul unei societăți își asumă obligații a căror nerespectare poate avea consecințe grave patrimoniale, cât și din sfera dreptului penal. În această privința, articolul 148 din Legea Societăților Comerciale nr. 31/1990 statuează faptul că administratorii răspund pentru toate obligațiile legale ce le revin, cât și pentru cele prevăzute în actul constitutiv. În esență, administratorul are calitatea de mandatar al asociaților, acesta exercitând singur actele de comerț din obiectul de activitate al companiei. De asemenea, din punct de vedere financiar, administratorul este responsabil pentru organizarea și conducerea contabilității, pregătește raportul administratorului care însoțește situațiile financiare și semnează situațiile financiare și raportările contabile.

Riscul operaţional a fost dintotdeauna o prezenţă semnificativă în activitatea unei bănci, manifestându-se adesea în legătură cu activitatea de creditare sau operaţiunile de piaţă. Expunerea instituţiilor de credit la această categorie de risc se înscrie pe un trend accendent, în condiţiile diversificării şi a multiplicării numărului de tranzacţii bancare, dezvoltării tehnologice şi inovării financiare, generalizării activităţilor de fuziuni şi achiziţii, într-o piaţă financiară cu un grad sporit de globalizare.
Includerea riscului operaţional în cerinţa de capital a instituţiilor de credit a reprezentat un pas important în stimularea acestora pentru a acorda o importanţă sporită mecanismelor de administare a evenimentelor generatoare de risc operaţional.
În viziunea iniţială a Comitetului de la Basel, riscul operaţional se caracteriza prin pierderea potenţială totală, mai puţin părţile asimilate riscului de credit sau celui de piaţă.
Abordarea curentă este mai precisă şi priveşte riscul înregistrării de pierderi financiare directe sau indirecte ca urmare a unor:
(a) procese interne eronate sau inadecvate;
(b) persoane care acţionează incorect;
(c) sisteme care prezintă deficienţe în execuţie;
(d) evenimente externe indezirabile39.
Riscului operaţional îi este asimilat riscul legal, în timp ce riscul strategic şi cel reputaţional sunt considerate categorii distincte.
Riscul legal este definit ca fiind acel risc de pierdere ca urmare atât a amenzilor, penalităţilor şi sancţiunilor de care instituţia de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispoziţiilor legale sau contractuale, cât şi a faptului că drepturile şi obligaţiile contractuale ale instituţiei de credit şi/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător. Monitorizarea şi eliminarea efectelor riscului juridic presupune existenţa unor sisteme eficiente de informare în legătură cu prevederile legale cu incidenţă bancară şi de aplicare corectă a acestora.
Poate mai mult decât orice alt domeniu, mediu bancar este subiectul unor prevederi legislative intens modificate, relativ disipate, ceea ce amplifică sursele de risc.
Riscul strategic se referă la acele pierderi potenţiale legate de strategii de afaceri inadecvate sau de schimbări rapide la nivelul ipotezelor de lucru, parametrilor, obiectivelor sau ale altor factori care definesc strategia unei instituţii de credit. Prin urmare, riscul strategic depinde funcţional de obiectivele strategice ale băncii, direcţiile de acţiune stabilite pentru atingerea acestor obiective, resursele implicate şi calitatea implementării. În practică, această categorie de risc este dificil de evaluat, fiind adesea asociată cu riscul de piaţă.
Riscul reputaţional are în vedere posibilitatea apariţiei de pierderi financiare importante la nivelul instituţiei de credit ca urmare a deteriorării percepţiei publicului larg despre capacitatea băncii de a-şi îndeplini adecvat funcţiile. Adesea, riscul reputaţional este asociat riscului de lichiditate. Informaţii negative (fie că sunt adevarate sau nu) despre o instituţie de credit poate declanşa un val de retrageri în masă a depozitelor, cu efecte nocive semnificative asupra echilibrului financiar la nivelul entităţii respective.

Audit&Consulting Retail SRL este o societate profesionala membra a CECCAR Romania.

1. Registrul unic de control – acesta este obligatoriu pentru societatile inregistrate la Oficiul Registrului comertului conform legii nr. 252/2003. Societatile sunt obligate sa tina cate un registru pentru fiecare punct de lucru inclusiv pentru sediul social. In termen de 30 de zile de la inregistrarea la Registrul comertului firmele trebuie sa isi achizitioneze registrul unic de control de la finante contra cost. In acest registru se tine evidenta tuturor controalelor efectuate asupra societatii de catre organele de control in domeniile: sanitar, protectia consumatorului, financiar-fiscal, protectia muncii, fitosanitar precum si alte organe abilitate.
2. Registrul de evidenta fiscala – este obligatoriu pentru toate unitatile platitoare de impozit pe profit . Este nevoie de un singur registru de evidenta fiscala la sediul firmei. Acesta trebuie completat pe baza balantei de verificare, explicandu-se modul de calcul al impozitului pe profit. Termenul de completare coincide cu declararea impozitului pe profit de catre operatorii economici.
3. Registrul general de evidenta a salariatilor – se completeaza de catre societatile comerciale care au angajati conform cu HG 500/2011 dupa ce firma se inregistreaza la inspectoratul territorial de munca si primeste un user name si parola. Primul contract de munca se depune la ITM cand angajatorul primeste acest user name si parola, apoi acesta se va complet si transmite electronic.
4. Registru special pentru banii administratorului/angajatilor – conform cu OG 47/2007 prin care s-a introdus obligativitatea caselor de marcat, a devenit obligatorie si tinerea registrului special pentru banii administratorului/angajatilor. Astfel acest registru se intocmeste si zilnic administratorul/angajatii trebuie sa declare banii pe care ii are asupra lui. In cazul unui control daca suma de bani din casierie difera de banii existenti, diferenta poate fi confiscate.
5. Registrul actionarilor pentru societatile pe actiuni – conform legii 31/1990 societatile trebuie sa tina acest registru cu datele actionarilor respectiv: nume si prenume, denumire, adresa, sediul social, numarul de actiuni precum si varsamintele efectuate.
6. Registrul asociatilor pentru SRL – conform legii 31/1990 SRL-urile trebuie sa tina registrul asociatilor cu toate datele de identificare a acestora si partile sociale detinute.
7. Registrul inventar- se completeaza pe baza inventarierii faptice a fiecarui element de activ si de pasiv. Conform cu OMFP 3512/2008 acesta este un document contabil obligatoriu si se intocmeste cel putin o data pe an in timpul functionarii societatii si cu ocazia incetarii activitatii societatii: divizare, fuziune, insolventa cat si alte situatii prevazute de lege. Trebuie numerotat, snuruit si parafat si inregistrat in evidenta societatii.
8. Registru jurnal – conform legii contabilitatii 82/1991 este un document contabil obligatoriu si trebuie intocmit in asa fel incat in orice moment sa fie posibila identificarea si controlul operatiunilor contabile. Societatea comerciala are voie sa tina registrul jurnal atat prin registru, foi volante sau listat din programul informatic. Datele se inregistreaza cronologic si sistematic in ordinea modificarii elementelor de activ si de pasiv. Se pastreaza in cadrul unitatii timp de 10 ani de la data incheierii exercitiului financiar pentru care a fost intocmit.
9. Registru cartea mare – registru contabil obligatoriu in care se inregistreaza lunar cronologic si sitematic, prin regruparea conturilor, miscarea tuturor elementelor de activ si pasiv. Acesta sta la baza intocmirii balantei de verificare. El este un document de sinteza si sistematizare, contine simbolurile conturilor debitoare si creditoare corespondente.

Potrivit OG 15/1996 si HG 2185/2004 (punct 9) "subunitatile economice ale persoanelor juridice, respectiv sucursalele, filiale, agentii puncte de lucru, prevazute in actul constitutiv ale persoanelor juridice care au deschis cont intr-o societate comerciala bancara si casierie proprie aplica individual prevederile art. 5 din prevederile OG 15/1996"

REGISTRU DE CASA (Cod 14-4-7A si Cod 14-4-7bA)

1. Serveste ca:
- document de inregistrare operativa a incasarilor si platilor in numerar, efectuate prin casieria unitatii pe baza actelor justificative;
- document de stabilire, la sfarsitul fiecarei zile, a soldului de casa;
- document de inregistrare in contabilitate a operatiunilor de casa. 2. Se intocmeste in doua exemplare, zilnic, de casierul unitatii sau de alta persoana imputernicita, pe baza actelor justificative de incasari si plati. La sfarsitul zilei, randurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se bareaza.
Soldul de casa al zilei precedente se reporteaza, dupa caz, pe primul rand al registrului de casa pentru ziua in curs.
Se semneaza de catre casier pentru confirmarea inregistrarii operatiunilor efectuate si de catre persoana din compartimentul financiar-contabil desemnata pentru primirea exemplarului 2 si a actelor justificative anexate.
3. Circula la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactitatii sumelor inscrise si respectarea dispozitiilor legale privind efectuarea operatiunilor de casa (exemplarul 2).
Exemplarul 1 ramane la casier.
4. Se arhiveaza:
- la casierie (exemplarul 1);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.
Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declarații eronate cuprinse în situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obținute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situații financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.
Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit şi pierdere.
Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat (contul 1174 “Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile”).
Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, potrivit politicilor contabile aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit şi pierdere.
Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar‐contabile.
Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale.
Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală ori cumulată a elementelor.
În notele explicative la situațiile financiare trebuie prezentate informații cu privire la natura erorilor constatate şi perioadele afectate de acestea.
Înregistrarea stornării unei operațiuni contabile aferente exercițiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operațiunii inițiale (stornare în roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcție de politica contabilă şi programele informatice utilizate.